Poi..dupa cum spune si titlul nu e o poveste prea happy...Dar sper sa va placa


Nu toti au o viata perfecta..

Buna!Ma numesc Denisa si am 15 ani .Am sa povestesc viata mea..De la inceput..

19.12.1996:
Era 00:00,cand am aparut pe pamant.Cand am deschis prima data ochii am vazut in jurul meu o multime de lume.Toti erau concentrati pe mine si pe femeie de era exact in fata mea si ma tinea in brate...Ma privea cu atata drag..zambind..In bratele sale ma sinmteam in singuranta..Mami!..Tu esti?...Am inceput sa plang cand doctorii m`au separat de acea femeie atat de frumaoasa..ea continua sa se uite dupa mine zambind..imi spunea prin privirea aceea blanda si calda pe care o avea ca totul o sa fie bine...Uitandu`ma la ea ma opresc din plans si ma linistesc...Asistenta m`a pus in patutul meu zambind.Dar...nimeni nu avea zambetul ca acea femeie...Nimeni nu avea privirea blanda...vruiam sa o vad din nou...Inchid ochii si adorm sperand ca ziua urmatoare sa o vad...din nou...

20.19.1996:
Sunt luata in brate si trezita incepand sa plang.Deschid ochii si vad acea femeie privindu`ma cu ochii aceea verzi si blanzi...cu zambetul acela perfect si inocent...Raman cu privirea la ea...M`a sarutat pe frunte si m`a strans in brate,apoi m`a hranit...cum numai ea putea...
Dupa o saptamana si cateva zile,asistenta a intrat in salon cu femeia acea.Aceasta m`a imbracat continuand sa zambeasca.De fiecare data cand eram cu ea in aceeasi incapere ma simteam linistita si in singuranta...M`au imbracat si luata in brate de acea femeie,sunt dusa afara din spital.Vad ca acea femeie se indreapta cu mine spre o masina.Ne punem amandoua in brate,iar la volan era un baiat.O saruta pe mami pe frunte,apoi s1a intors cu privirea la mine.A inceput sa zambeasca si m`a luat in brate.A inceput sa planga si sa ma stranga in brate.
Tata:O sa te cheme Denisa...spuse el zambind.
Se vedea pe fata lui ca era o persoana planda si fericit sa ma aiba...Ma simteam in siguranta la amandoi.

13.9.1998:
Eram fericiti toti trei..Totul mergea super bine.Dimineata,ma scol mai devreme decat acea femeie...Ma uit in partea stanga si il vad pe acel baiat...Era atat de linistit si bland...Intorc privirea si o vad pe acea persoana.Acel zambet parca se vedea pana si cand dormea...Dupa ceva timp adorm..Ma scol peste cateva ore si il vad pe acel baiat ca este imbracat si pregatit sa plece..O pupa pe acea femeie pe frunte si ii spune "Pa draga mea!Ne vedem mai tarziu." Aceasta avea zambetul pe buze si ii raspunde "ok dragul meu." Vocea sa imi mangaia auzul...Era atat de calma...ea vine zambind in camera la mine si se pune langa mine.Ma priveste zambind si bland..
Mama:Doar o rugaminte am la tine copila mea...spuse ea zambind.
-Sa imi spui "mama"...

Eu ma uit la ea si nu spun nimic.Zambetul i se sterge de pe buze.
Mama:Dar esti prea micuta acum...spuse si da sa se ridice din pat.Eu nu vruiam sa plece...Iar,cum nu cunosteam multe cuvinte...Ii spun ce ma invatase...
Eu:Ma...Mami!spun si intind mana dupa ea.
Ea intorce capul spre mine.Se aproape de mine si ma satura pe frunte si pe obraz,apoi se indeparteaza pentru a ma privi.Avea zambetul acela pe buze,care simteam ca fara el nu mai pot trai...Era cea mai frumoasa femeie...Mami...Cel mai frumos cuvant...Mami..vreau sa fiu si eu ca tine cand o sa fiu mare...

19.12.2008:
M`am trezitb inaintea mamei mele.Ma uit la ea si astept sa deschida ochii si sa imi zambeasca..Prin privirea si zambetul sau sa imi spuna "totul va fi bine!Nu ai de ce sa te temi!"Astept ceva timp si vad ca nu deschide ochii..Acei ochi verzi imi lipseau mult...O zgudui putin zicandu`i:
-Mami!Trezeste`te!Vreau din nou sa imi zambesti!spun cu zambetul pe buze.Vad ca ea nu mimeaza nimic...Zambetul mi se sterge de pe buze.O zgadui din ce in ce mai tare si cu lacrimi in ochi continui sa strig.
-Mami!Mami!Mamiii!!!!spun si izbucnesc in plans...Tata auzindu`ma vine in camera.Incearca si el sa o trezeasca dar degeaba...
Dupa cateva saptamani...
Toti eram in cel mai linistit ciomitir din oras...Era zapada mare si afara era ger...Toti eram tristi si plangeam..numai eu stateam calma..ma apropii de mormantul mamei si ma uit la chpul sau...Nu imi venea sa cred...Cine imi va mai zambi acum?Cine ma va mai calma cand sunt trista ?Cine ma va linisti ?Cui ii voi mai spune "mami?"...Stau si o analizez timp de 10 minute...Si acum parca i se mai vede acel zambetul de neinlocuit...Mami...Trezeste`te...Ma auzi?..Mami...Te iubesc!
Dupa cateva luni,eram inca inconstienta...Vruiam sa imi gasesc o ocupatie...Asa ca m`am inscris la cursuri de chitara...Si am ajuns in ziua de azi...19.12.2011.Dimineata ma scol si ma imbrac,spunandu`i lu tata ca ma duc la mama...M`am dus in cimitir cu un buchet de trandafiri rosii.Ase trandafirii langa mormand punandu`ma si eu langa.Ma uitam la poza de la mormantul mamei...Era atat de frumoasa...Si zambetul acela care imi ziceam ca nu pot trai fara el..Pot trai...Dar foarte greu...si imi lipseste....
Anii trec ca si minutele.Ajung la varsta de 18 ani.Terminasem de cativa ani lectiile de chitara si imi infintasem o trupa.Toate concertele imi ieseau bine..Totul mergea foarte bine...Dar..nu ziceam ca e noroc ..sau pura coincidenta eram sigura ca mama avea grija sa imi iese totul bine si sa nu fiu trista...


~SFARSIT~


Sper ca v.a placut.....

Duda,nu te stiam asa de...profunda.M-ai facut sa plang,afurisito.Frumoasa rau povestea.